Eram pe o stradă

Cu dublu sens.

Fiecare văzându-și de drumul său.

Dar, totuși, din când în când

Viețile ni s-au intersectat

Preț de o privire aruncată în fuga

Vieților trăite în carcasele de carne.

Au mai fost și câteva semafoare

La care ne-am întâlnit, am adăstat

Și ne-am iubit.

Până când ochiul roșu

A început să clipească intermitent

Anunțându-ne că totul este vremelnic.

Că totul are un timp în care este valabil.

Un timp în care este viabil.

Un an și un timp.

Un anotimp, așa cum ne spunea poetul.