Coșurile caselor scot deja fum, 

Galbenul și ruginiul ne încurcă pașii,

Un soare blând ar vrea să ne-încălzească

Pentru că el a înțeles primul

Că am lasat iubirea să se chircească de frig

În absența sufletelor noastre.

Cred că tu îmi promiți că vii in octombrie

Pentru că știi că e luna în care frunzele mor, 

Soarele și-a schimbat unghiul din care ne privește, 

Iar cărarea către mine s-a acoperit de frunze.

Spune-mi, 

Tu vii în octombrie pentru ca pașii 

Să ți se încurce în nuanțe de galben și ruginiu?

Poate o să încerci să vii și mai spre vară 

Dupa ce îți va fi trecut iarna din suflet. 

Și, dacă ai să mă lași, poate am să pot să fiu eu Neruda

Și tu cireșul sufletului meu.

4 noiembrie 2019