Să îți ceri iertare și să îți ceri scuze sunt două lucruri total diferite.

„Scuze!” spunem cel mai ușor, e cel mai la îndemână pentru că acolo este o cerere pe care o adresăm celuilalt. Îl rugăm să fie îngăduitor cu faptul că am greșit în raport cu el.  Nu este prea multă căință în a te scuza că la un moment dat, printr-un gest sau un cuvânt sau ambele, ai greșit față de un alt om. Este ca și cum admitem că am greșit dar singurul obiectiv pe care îl vizează demersul nostru este de a diminua consecințele pe care trebuie să le suferim. Când ne cerem scuze avem grijă doar de noi, avem grijă să ne punem la adăpost pentru o eventuală ploaie de reproșuri, de ranchiuna sau răzbunarea care s-ar putea abate asupra noastră ca răspuns la greșeala comisă. Scuzele sunt pentru ca ego-ul nostru să nu iasă prea șifonat din confruntarea respectivă.

Iertarea presupune că sunt conștient nu doar că am greșit ci, sunt conștient de răul pe care l-am făcut și îmi pare rău de suferința pe care am creat-o prin nesăbuința mea. Îmi pare rău că nu am avut abilitatea de a sesiza momentul cel mai propice pentru a mă opri ca astfel să nu ajung să fie nevoie să îmi cer iertare. Este momentul în care îmi pare rău pentru celălalt și îmi pare rău și pentru mine că am coborât până în acel punct în care prea puține mai sunt de făcut. De fapt, mai sunt două lucruri de făcut: să îmi cer iertare dar și să mă iert pe mine că nu am știut să fac altfel.

Pentru că după aceea vine etapa doua în care trebuie să dreg ceea ce am stricat și, mai ales, să nu mai repet niciodată acea greșeală. Imaginați-vă cum ar fi să spargi capul unui om, să îi ceri iertare, să îl pansezi după care a doua zi să o iei de la capăt. Același lucru este și cu cererea de a fi iertat, mă obligă la nerepetare. Mă obligă ca în permanență să fiu atent la celălalt pentru ca astfel să ajung să greșesc cât mai rar. Iar când o fac să fie fără consecințe grave, fără să calc celălalt suflet în picioare. Ori, dacă am fost atent la celalalt voi putea, să învăț să nu mai fac același gest, să spun același cuvânt care m-a făcut să cad în greșeală.

Și, pe bune, când sunt atât de multe alte greșeli de făcut, de ce naiba am insista doar pe una? 😀