Am cunoscut multe mame ai căror copiii erau bolnavi. Am vorbit cu ele, le-am ținut în brațe și le-am lăsat să plângă cât le-a trebuit, le-am ținut de mână când vorbeau cu doctorii, lângă altele am stat fără să spun nimic, la câteva le-am luat copiii din brațe și i-am dus la sala de operații. Unul dintre ei râdea, era mic, nu avea 3 ani, … Continuă să citești Blue Monday

Mă gândeam că, și noi oamenii, suntem precum produsele din sectorul ala de la ikea „as is”. (Că la început nici nu înțelegeam ce-mi ziceau copiii. Adică eu înțelegeam „aziz” și mă gândeam că ce-o mai fi și aia da’ mi-au explicat concret într-o zi și așa am înțeles. ) Și azi, între doua terapii, mă gândeam că și pe noi ne fac unii din … Continuă să citești As is

Haina neînfricatei. Haina luptătoarei cu tot și toate. Haina învinsei și, peste ea, cea a învingătoarei. Haina neputinței. Haina celui care crede că a înțeles. Haina „deșteptei” suite pe scenă. „Haine” peste haine, straturi peste straturi menite să te protejeze. Etape de viață în care ți s-a întâmplat, ai crezut, te-ai frământat, te-ai îngrozit și atunci ai zis că tre’ să te ferești. A mai … Continuă să citești Haina de vreme rea

Nu mai așteptați rezultate spectaculoase, transformări și schimbări survenite peste noapte pe care vi le promit unii sau alții. Nu mai credeți toate prostiile și toate cifrele mari și umflate pe care vi le spun unii ca să vă atragă și să vă „vândă” un panaceu. Nu există așa ceva. Nu e posibil ca, ceva ce trenează de ani sau zeci de ani, să se … Continuă să citești Alegerea unui terapeut

Bunica mea era croitoreasă. Am mai scris despre asta. Numai că nu era doar o croitoreasă care încropea materiale care să îmbrace oameni. Mă rog, ea îmbrăca doar femei pentru învățase să facă asta între cele două războaie mondiale când lucrurile erau foarte împărțite și nu aveau voie femeile să facă haine pentru bărbați și nici bărbații pentru femei. Cert este că învățase din adolescență … Continuă să citești Rochia cu stele din paiete

De câteva săptămâni mi se tot plimbă o idee prin cap: cum ar fi ca atunci când murim, Judecata de Apoi să se întâmple în fața propriei conștiințe? Adică, partea ce mai bună din tine, partea cea mai curată a conștiinței tale, ne viciată de ego, să te aștepte undeva, acolo și tu să trebuiască să te așezi în fața ei și să depănați, practic, … Continuă să citești Alte întrebări, altă viziune

Câteodată unii oameni uită să vină la terapie. Și tu stai, nu te superi pentru că, la început, în pimele 10-15 minute, te gândești că întârzie și asta e. Dar nu faci nimic pentru că nu îți vine să te apuci să citești și, când ți-o fi lumea mai dragă, să trebuiască să te întrerupi. În mare parte din timpul acela în care aștepți, practic, … Continuă să citești Statuia Bunicii Necunoscute

Bună rău greșeala recunoscută da’ ce, Dumnezeu, ne facem cu greșeala necunoscută? Ce facem când nu ne dăm seama că am dat-o de gard și nici celălalt nu spune nimic? Și nu o face din varii motive: ❌Pentru că nu știe că are dreptul să spună „Stop!” atunci când îl „doare” și că are dreptul să pună granițe sănătoase dincolo de care nimeni, chiar nimeni, … Continuă să citești Greșeala necunoscută

Tu în ce măsori anul care a trecut? Care sunt lucrurile de care îți aduci aminte dacă te iau repede, repede? Cum ai învățat să stocheze amintirile de peste an? Sau cele de luna trecută sau de peste zi? Unde e cloud-ul tău? Ai parolă la el? Petreci mult timp pe acolo? Când te-ai uitat ultima dată pe pozele de acum un an, doi sau … Continuă să citești Poza ca un micro-cloud