Întâi m-am dus din disperare. Așa era atunci viața mea. Sau așa știam eu să reacționez la toate câte se întâmplau. Cert este că mă rugam la toate icoanele despre care auzeam că fac minuni. Așa credeam, atunci, că este despre minuni. După care am cerut putere să pot să le fac pe toate câte se iviseră în viața mea dar și unele pe care … Continuă să citești Lungul drum spre smerenie

Cursul de „consilier de dezvoltare personală” sau metoda regeneration „inventată” de doamna Matei (metodă care nu este certificată de nici un for superior din România sau din altă parte a acestei lumi) sau alte „Institute” de… orice, de relaționare, de reinventare personală de #temiricemaipoateinventaunom apărute peste noapte nu reprezintă altceva decât lipsa de verticalitate și de coerență a colegiului psihologilor care, de foarte mulți ani, … Continuă să citești Opinie

Vin și pleacă valurile cam la fel cum vin și pleacă cuvintele spuse, gesturile, întâmplările, momentele și chiar oamenii din viața oricăruia dintre noi. Vine un val, se retrage, moment în care se întâlnește cu un altul și împreună formează un alt val care vine și el până la mal. Și asta se repetă de multe ori într-un ritm alert, obositor, neliniștit care obosește privitorul. … Continuă să citești Echilibru

Mai devreme sau mai târziu, într-un context sau altul, ai auzit sau ai folosit aceasta expresie „red flag” care semnifică faptul că un comportament al unui om îți atrage atenția că există un pericol iminent și știi că este o chestiune de timp până ce răul se va întâmpla. Pentru că da, unii oameni nu știu să se abțină să facă rău și, la un … Continuă să citești „Red flag” sau ce ziceți de „green flag”?

La mine în spatele blocului încă mai cântă păsările în pomi. Mierla, ciocănitoarea, o alta pe care nu o știu dar e tare simpatică, de porumbei și pescăruși nu mai zic, iar în calcanul blocului de vis-a-vis, de unde a dispărut o cărămidă, și-a făcut cuib o familie de bufnițe. Mă rog, pe alea nu le-am văzut eu dar mi le-a semnalat fi-mea. Și stai … Continuă să citești Partea de lume la care nu ne uităm

Ajungem să fim dezamăgiți de oameni pentru că, la începutul oricărei relații, indiferent de natura ei — prietenie, de afaceri, de iubire, căsătorie — ne făurim în mintea noastră o imagine ideală despre celălalt om. Imagine care, de cele mai multe ori, nu conține și părțile mai puțin bune sau chiar rele pe care orice om le are. Idealizam imaginea respectivei persoane după care, mulți … Continuă să citești Vise, sclipici și alte dezamăgiri

Nimic din ce s-a întâmplat nu se mai poate schimba dar putem schimba felul în care povestim ceea ce s-a întâmplat. Putem renunța la patima cu care spunem cuvintele. Putem să schimbăm perspectiva din care privim, putem să adoptăm unghiul de vedere al celuilalt pentru ca astfel să înțelegem întreaga întâmplare sau poveste sau chiar o mare parte din viață admițând că celălalt om a … Continuă să citești Despre a fi împreună

Fiecare are propriul „el camino”. Că este cel al bolii, al abuzului sau abuzurilor de substanțe, al epuizării tuturor demonilor prin alergare, muncă sau luptă, fiecare are drumul său către propria înțelegere. Nu e despre cât de rău a fost (pentru că nici un drum nu este doar rău sau doar bun) ci despre cât am înțeles, cât am evoluat și cât am lăsat toate … Continuă să citești Drumul înspre mine

Când termini o carte de citit ai vrea să mai continui plăcerea oferită de lectură, de povestea în sine, de felul în care te-a făcut să vibrezi, să te pierzi în ea, să vezi cu ochii minții tale ceea ce o altă minte și-a imaginat și a reușit să pună totul în cuvinte, și așa, toate acestea ai vrea să nu fi avut sfârșit. Ți-ai … Continuă să citești Preaplinul din suflet