În loc de „mă abțin” putem să învățăm să spunem „aleg”. Adică, prin conștientizarea a ceea ce e bun pentru mine, să aleg să nu fac sau, din contra, să fac ceea ce îmi aduce binele. În loc de „mă lupt cu abstinența”, să aleg să nu mai fac rău corpului meu. În loc de „mai stau că poate se îndreaptă /își îndreaptă comportamentul” să … Continuă să citești Aleg să…
De câțiva ani, deja, trăiesc cu acest sentiment că au trecut cam repede cei 56 de ani dar, în contra partidă, asta mi-a adus sentimentul că fiecare nouă zi este ca un bonus din simplul motiv că am cam bifat tot ce se putea bifa în viața unui om obișnuit. (Cu asta, cu „obișnuit” nu m-am împăcat pentru că tot mi se pare că trebuia … Continuă să citești Frica de moarte
E foarte interesant să vorbești cu un om și să fii nevoit să sumarizezi ultimii 30-40 de ani din viața ta. Mă rog, care a trăit atît. 😀 Tendința naturală a fiecăruia dintre noi este să ne vindem bine astfel că, în acest proces mental de selectare și ordonare a mii de zile, vei vizualiza multe evenimente și întâmplări care atunci ți s-au părut importante, … Continuă să citești Oglinda cunoașterii de sine
Sunt în restaurantul unui hotel din Istanbul unde se aude un jazz drăguț pe fundal, unde se aude o limbă pe care o identific eu a fi turcă dar, realitatea este că doar aproximez; unde se mai aude și engleză destul de des și unde, absolut pe neașteptate se aude plânsul unui sugar. Este extraordinar cum păstrăm în noi amintirea care ne ajută ca, în … Continuă să citești Oamenii ca un ghem de amintiri
Trăim vremuri în care, cel mai probabil, mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată cum ar fi dacă ar putea să salveze lumea de la autodistrugere. Cred… Habar nu am. Dar, mă gândesc, dacă mie mi-a trecut asta prin minte nu o dată, sigur s-au mai gândit și alții. După ce îmi dau seama că nu am cum, în loc să renunț, m-am gândit … Continuă să citești Să numeri zâmbete
Cât de mare trebuie să fie o ancoră încât să te poată ajuta să nu intri în derivă? Cât de mare să fie o ancoră și oare din ce ne-o construim încât să putem să îndrăznim să ne avântăm departe, cât mai departe? Și cum știm unde e „departele” nostru? Când știm dacă am ajuns sau am mai putea să mai forțăm (poate) ca să … Continuă să citești Ancora
Cu fiecare clipă trăită Practic, ne împrumutăm la eternitate. Fără să ne gândim că o clipă Lângă o altă clipă formează Alte unități de timp Cum ar fi O zi, o lună sau un an Pe care le petrecem care pe unde apucăm. De multe ori, lângă cine se nimerește Și în locuri, de multe ori, ne alese. Și facem asta fără să fim atenți, … Continuă să citești Clipa
Tânjim după o relație de iubire cu un alt om dar nu și după o relație de iubire cu noi înșine. Întotdeauna începem de unde nu trebuie așa încât, ajungem să fim preocupați să avem doar o singură aripă care să ne ajute să trăim în lumea asta. Doar că, atunci când încercarea de ane înălța se dovedește a fi zadarnică, suntem mirați că zborul … Continuă să citești Aripi din iubire
Nu suntem niciodată doar noi doi. Între noi sunt cuvintele, gesturile, privirile. NOI reprezintă suma a toate acestea dar și atenția cu care ne înconjurăm unul pe celălalt, este bucuria de a ne vedea, de a ne împărtăși bunul și frumosul, culoarea și sunetul chiar și lumina ce cade pe chipul celuilalt formând umbre dincolo de care este tot el sau ea doar că mai … Continuă să citești Ingrediente pentru noi
Un apus îmi pare a fi un licăr de speranță. Speranță că și mâine soarele va răsări, că poate mâine va fi mai bine sau mai frumos sau mai cald… Un apus e speranța într-un mâine mai apropiat de visul ce desparte cele doua zile. Un apus este un gând aflat între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi… La fel cum … Continuă să citești Să aduci binele în viața ta
Pași către propriul suflet 