Renunță să mai faci din fiecare dialog o dispută pe care să o câștigi.

Conștientizează care sunt lucrurile de care te temi și așa vei putea să îți vezi mai clar alegerile făcute. Așa vei putea să înțelegi mai bine de ce ești acolo unde ești. Sau, nu ești…

Fă diferența între dragoste și atașament. Cred că cel mai greu mi-a fost să înțeleg: „Te iubesc atât de mult încât îți dau voie să pleci.” (Lazarev)

Să faci schimbări în propria viață nu înseamnă că vei deveni „altul” deci nu te teme de schimbare. Vei fi tot tu dar un pic mai bun față de cel care erai acum o lună sau un an. (Nu, schimbarea nu se întâmplă după o zi pe alta.)

Uită-te bine la oamenii apropiați, la oamenii din jurul tău și dacă doar le dăruiești fără să primești nimic de la ei, renunță la ei, la relația cu ei, indiferent cine sunt. Pentru că nimeni nu este izvor nesecat.

Când te uiți la ceea ce ai făcut în trecut ia în calcul faptul că atunci atâta minte și cunoaștere aveai, te aflai (cel mai probabil) într-un alt context, inclusiv socio-economic-politic, așa încât calculele pe care le faci azi nu își au rostul. Fii blând cu tine.

Regretele nu au nici un rost. Pentru a le evita e necesar să facem un calcul simplu: ce pot eu să fac pentru ca lucrurile să fie altfel? Și să și fac. După ce voi fi făcut tot ce stă în puterea mea pot să plec din relație (indiferent de natura ei, că e de iubire, de prietenie sau de muncă) și așa voi fi scutit de orice regret. Deci, ai făcut tot ce ținea de tine? Atunci nu ai ce să regreți. Nu ai făcut? Vezi ce se mai poate remedia.

La fel și cu dorința de răzbunare. Au zis bine chinezii: e ca și cum ai lua tu otravă și ai aștepta să moară celălalt.

Ce să zic, astea sunt gânduri din mai multe terapii, da’ acu’ le-a venit rândul.

Să fie cu folos!