Pentru că e focul la care ne încălzim când vremurile ne sunt potrivnice.

Este focul pe care îl folosim pentru a ne lumina ferestrele ochilor. 🙂

Focul nostru interior este combustibilul care ne dă putere să mergem mai departe, să punem pas după alt pas, să punem cuvânt după cuvânt pentru ca astfel să ne facem înțeleși, pentru ca pășind prin cuvinte către alt om să ne fie zărită și lumina și sufletul să ne fie văzut.

Ce să fac pentru ca acest lucru să se întâmple? Ce înseamnă mai exact să am grijă de sufletul meu?

În primul rând să înțeleg care sunt acele lucruri fără de care viața mea nu este frumoasă.

Cum să fac asta? 

Pai, trebuie să fiu atent la mine ca să pot să-mi dau seama cum mă simt în cea mai mare parte a timpului. Ca să înțeleg cum mă fac să mă simt anumiți oameni sau situații pentru că astfel să pot să știu unde îmi sunt limitele, granițele mele sănătoase; la fel cum trebuie să știu care lucru sau om mă animă și mă ajută să mă simt viu și bucuros și plin de viață. Numai că, toate scestea sunt posibile doar dacă sunt atent la mine, doar dacă îmi acord suficientă atenție mie în raport cu oamenii pe care îi întâlnesc și situațiile pe care le trăiesc.

În general vorbind, este esențial să fiu conștient de felul în care îmi plimb sufletul prin lumea asta mare.

Cu câtă atenție față de el mă expun, mă las să fiu mai apropiat sau mai îndepărtat de toate câte reprezintă lumea asta mare.

La fel cum trebuie să fiu conștient dacă sunt lumină pentru cei cu care mă întâlnesc.

După ce voi fi înțeles ce anume îmi place, ce anume mă ajută să merg mai departe e musai să le fac loc în viața mea. 

Așa încât, de la o înghețată până la călătorii pe partea cealaltă de glob (sau în jurul lui 😀 ) lista mea trebuie să cuprindă resursele care să mă ajute să-mi mențin focul din suflet. 

Evident că ceea ce urmează să spun este ceea ce are importanță pentru mine dar mă gândesc că nu sunt atât de sofisticată așa încât sigur vă veți regăsi. 

Eu, de exemplu, nu pot să-mi imaginez viața fără muzică și dans. Fără cărți sau filme din care să aflu povești care să mă ajute să normalizeze multe din viața mea sau care chiar să mă inspire în varii situații în care ajung sau doar sunt create de contextul în care trăiesc. 😎

Nu pot să văd o viață a mea din care să lipsească întâlnirile cu familia și cu prietenii, mesele cu mâncare gătită de mine la care vorbim unii peste alții, râdem, ne povestim întâmplările, ne contrăm, ne bucurăm unii de alții  și de faptul că suntem împreună. 

Ce mai fac eu ca să-mi mențin vie flacăra sufletului meu? Dăruiesc din timpul și cunoașterea mea. Inclusiv cu textul acesta prin care dau mai departe, fără să am habar cui, din ceea ce am înțeles eu, mă strădui să mă fac înțeleasă dar și să ajungă la cât mai mulți oameni despre care îmi place să cred că le poate fi de folos. 

Pe lângă acest blog, fac voluntariat în domenii conexe psihologiei. Chiar îndemn pe oricine are chef să mă asculte să facă voluntariat pentru că, chiar și în absența banilor, este tot o relație win-win din care voluntarul iese cu acea lumină a sufletului (re)aprinsă.

Mă rog, tre’ să avem grijă să nu uităm o altă întrebare care mie mi se pare esențială: ești sigur că ceea ce îți dorești este ceea ce ai nevoie? Adică, pe bune, chiar e viața ta mai bună pentru că… (aici va trebui să continui tu cu bluza, bărbatul/femeia, mașina, casa, serviciul, etc. despre care crezi că e musai să le ai.🧐)

Și dorința de „mai mult” care este o devoratoare de timp și energie, ei, acestei dorințe, unde îi pui limita? Ce înseamnă pentru tine mai mult? Mai mult decât acum? Mai mult decât Georgel? Mai mult decât… crezi tu că te-ar „califica” ca fiind cel mai bun copil pentru mama sau tatăl tău?

Și, dacă o să ai mai mult, o să știi ce să faci cu asta? 😛

O, da, și limitele pe care le pui altora sau ție, ești conștient de ele? În sensul că, știi unde este „de ajuns”-ul tău, unde începe să irite, să enerveze sau chiar să doară ceea ce fac alții în viața ta? Ce vreau să-ți spun este că, în momentul în care vei pune aceste limite sănătoase, vei avea supriza să constați că oamenii nu se supără atât de repede și nici atât de rău. Că nu pleacă și uită de tine în secunda doi.

Și îți mai zic ceva, și dacă se va întâmpla asta și vor uita de tine, chiar vrei să existe oameni în viața ta pentru care nu reprezinți altceva decât o resursă? Nu e suficient că pentru angajatorul tău ești o „resursă umană” vrei și pentru „prieteni” sau chiar membrii ai familiei să fii doar „obiectul” prin care nevoile lor sunt satisfăcute?

*

Faptul de a fi conștient de tine și de toate acestea te ajută să ai grijă de sufletul tău care astfel îți va fi o lumânare pâlpâindă sau torță care să lumineze pentru tine și pentru toți cei care vrei să-ți fie parteneri de drum în viața asta.

Hai, ai grijă să aduci bunul și frumosul în viața ta pentru ca astfel să poți trăi nu doar să bâjbâi în întunericul pe care mulți vor să ni-l mențină.

Să fim sănătoși și iubiți!