Nervi mari, irascibilitate, nerăbdare, nu aveam chef de nimeni și de nimic. În fond e vineri, e ziua mea liberă. (Da, când ești suficient de bătrân și suficient de cinstit cu tine și cu beneficiarii muncii tale nu mai muncești până la epuizare așa că îți faci vinerea liberă.) Și, totuși, au fost niște mesaje la care a trebuit să răspund pertinent, timp în care … Continuă să citești Furtunile din oamenii buni
De vreo câteva ori mi-a zis Buni, în timp ce așteptam să vină liftul, uitându-se la mine cu infinită tandrețe, cu un licăr șăgalnic în ochi dar și un strop de tristețe, amestecate toate cu melancolia dată de multe amintiri la fel ca aceea de care azi, iar îmi aduc aminte: — Mă simt ca o găină care a clocit ouă de rață și acum, … Continuă să citești Poveste din mai 2024
Există oameni-păun și există oameni-colibri. Așa mi-a venit azi în minte că unii oameni sunt ca în metafora aceea cu pasărea colibri care, atunci când a început să ardă pădurea a zburat la primul loc cu apă, a luat un strop în ciocul ei și s-a dus să-l arunce peste foc. Toate animalele pădurii se retrăseseră în afară și, unii, văzând ceea ce făcea pasărea … Continuă să citești Oamenii-colibri
Trăim vremuri în care, cel mai probabil, mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată cum ar fi dacă ar putea să salveze lumea de la autodistrugere. Cred… Habar nu am. Dar, mă gândesc, dacă mie mi-a trecut asta prin minte nu o dată, sigur s-au mai gândit și alții. După ce îmi dau seama că nu am cum, în loc să renunț, m-am gândit … Continuă să citești Să numeri zâmbete
Pentru că e focul la care ne încălzim când vremurile ne sunt potrivnice. Este focul pe care îl folosim pentru a ne lumina ferestrele ochilor. 🙂 Focul nostru interior este combustibilul care ne dă putere să mergem mai departe, să punem pas după alt pas, să punem cuvânt după cuvânt pentru ca astfel să ne facem înțeleși, pentru ca pășind prin cuvinte către alt om … Continuă să citești De ce să avem grijă de propriul suflet?
Pași către propriul suflet 