Sunt în restaurantul unui hotel din Istanbul unde se aude un jazz drăguț pe fundal, unde se aude o limbă pe care o identific eu a fi turcă dar, realitatea este că doar aproximez; unde se mai aude și engleză destul de des și unde, absolut pe neașteptate se aude plânsul unui sugar. Este extraordinar cum păstrăm în noi amintirea care ne ajută ca, în … Continuă să citești Oamenii ca un ghem de amintiri