De născut ne naștem o dată. Unii, dacă nu aproape toți, renaștem de mai multe ori. Practic, după fiecare întâmplare nefericită, după un mare eveniment de viață, renaștem pentru că, de multe ori, se întâmplă să „murim pe dinăuntru” ca mai apoi, într-un timp mai lung sau mai scurt, să revenim la viață, să ne recompunem din ce a rămas. O să fim la fel … Continuă să citești Să te renaști tu pe tine
De câte ori ceva bun urmează să se întâmple, ceva rău încearcă să oprească asta. Așa se vede de la mine viața din locul ăsta în care m-a poziționat profesia mea. Tot timpul este cineva care, dacă nu pune piedică să cazi cu nasu-n țărână, măcar îți trage frână de mână. Practic, este ceea ce poporul român crede cu obstinație și anume că, atunci când … Continuă să citești Viața cu bun și cu rău
Problema în serialul Adolescență coruptă nu este că un copil a fost în stare de crimă. Gestul lui este un vârf de intensitate al atmosferei din școală la nivel micro dar și din societate și chiar din lume și din vremurile în care trăim, la nivel macro. De când încep cadrele filmate în școală se poate observa — cel mai repede și la îndemână — … Continuă să citești Filmul „Adolescență coruptă”
De câțiva ani, deja, trăiesc cu acest sentiment că au trecut cam repede cei 56 de ani dar, în contra partidă, asta mi-a adus sentimentul că fiecare nouă zi este ca un bonus din simplul motiv că am cam bifat tot ce se putea bifa în viața unui om obișnuit. (Cu asta, cu „obișnuit” nu m-am împăcat pentru că tot mi se pare că trebuia … Continuă să citești Frica de moarte
De multe ori în viața asta care îmi pare a fi din ce în ce mai lungă am avut momente în care mi s-au făcut nedreptăți care mai târziu s-au dovedit a fi mai mult mici deturnări care m-au ferit de un rău mai mare posibil dacă aș fi rămas în situația respectivă sau „mica întâmplare” de atunci mi-a fost de mare ajutor mai târziu … Continuă să citești Mâna care ascultă
Pași către propriul suflet 