Oricâtă profunzime aș căpăta – datorită sau din cauza, încă nu stiu pentru că nu m-am decis dacă este un dar sau un blestem să poți să vezi și să înțelegi mult mai repede decât alții ce e cu oamenii cu care te întâlnești în context social – deci, oricât de profund aș merge cu intrepretarea acestei vieți, eu tot la iubire ajung. Adică, indiferent … Continuă să citești Esența vieții, iubirea
— Și dacă am să fiu atrasă, la un moment dat, de un alt băiat? Numai nuanța asta, că ea nici măcar nu a început să îi numească bărbați, mă face să zâmbesc, undeva într-un colț de minte, pentru că nu m-ar lăsa inima să fac ceva care să-i dea impresia că râd de ea, așa că am zâmbit în mine. E o fată tânără, … Continuă să citești Despre simțire si despre rațiune
De născut ne naștem o dată. Unii, dacă nu aproape toți, renaștem de mai multe ori. Practic, după fiecare întâmplare nefericită, după un mare eveniment de viață, renaștem pentru că, de multe ori, se întâmplă să „murim pe dinăuntru” ca mai apoi, într-un timp mai lung sau mai scurt, să revenim la viață, să ne recompunem din ce a rămas. O să fim la fel … Continuă să citești Să te renaști tu pe tine
Între ’89 și ’94 am lucrat într-o fabrica de carosat mașini care încă mai există, așa că, teoretic aș fi putut fi și azi funcționar economic. Teoretic… Dar ce vreau să vă spun este că mi-am adus aminte de o întâmplare povestită chiar de protagonistă. Cine a lucrat într-o fabrica știe că ăla e un loc unde toată lumea știe despre toată lumea, toată lumea … Continuă să citești Căci, ce e viața fără râs?
De vreo câteva ori mi-a zis Buni, în timp ce așteptam să vină liftul, uitându-se la mine cu infinită tandrețe, cu un licăr șăgalnic în ochi dar și un strop de tristețe, amestecate toate cu melancolia dată de multe amintiri la fel ca aceea de care azi, iar îmi aduc aminte: — Mă simt ca o găină care a clocit ouă de rață și acum, … Continuă să citești Poveste din mai 2024
Pași către propriul suflet 