E foarte interesant să vorbești cu un om și să fii nevoit să sumarizezi ultimii 30-40 de ani din viața ta. Mă rog, care a trăit atît. 😀 Tendința naturală a fiecăruia dintre noi este să ne vindem bine astfel că, în acest proces mental de selectare și ordonare a mii de zile, vei vizualiza multe evenimente și întâmplări care atunci ți s-au părut importante, … Continuă să citești Oglinda cunoașterii de sine
Sunt în restaurantul unui hotel din Istanbul unde se aude un jazz drăguț pe fundal, unde se aude o limbă pe care o identific eu a fi turcă dar, realitatea este că doar aproximez; unde se mai aude și engleză destul de des și unde, absolut pe neașteptate se aude plânsul unui sugar. Este extraordinar cum păstrăm în noi amintirea care ne ajută ca, în … Continuă să citești Oamenii ca un ghem de amintiri
Trăim vremuri în care, cel mai probabil, mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată cum ar fi dacă ar putea să salveze lumea de la autodistrugere. Cred… Habar nu am. Dar, mă gândesc, dacă mie mi-a trecut asta prin minte nu o dată, sigur s-au mai gândit și alții. După ce îmi dau seama că nu am cum, în loc să renunț, m-am gândit … Continuă să citești Să numeri zâmbete
Cât de mare trebuie să fie o ancoră încât să te poată ajuta să nu intri în derivă? Cât de mare să fie o ancoră și oare din ce ne-o construim încât să putem să îndrăznim să ne avântăm departe, cât mai departe? Și cum știm unde e „departele” nostru? Când știm dacă am ajuns sau am mai putea să mai forțăm (poate) ca să … Continuă să citești Ancora
Cu fiecare clipă trăită Practic, ne împrumutăm la eternitate. Fără să ne gândim că o clipă Lângă o altă clipă formează Alte unități de timp Cum ar fi O zi, o lună sau un an Pe care le petrecem care pe unde apucăm. De multe ori, lângă cine se nimerește Și în locuri, de multe ori, ne alese. Și facem asta fără să fim atenți, … Continuă să citești Clipa
Tânjim după o relație de iubire cu un alt om dar nu și după o relație de iubire cu noi înșine. Întotdeauna începem de unde nu trebuie așa încât, ajungem să fim preocupați să avem doar o singură aripă care să ne ajute să trăim în lumea asta. Doar că, atunci când încercarea de ane înălța se dovedește a fi zadarnică, suntem mirați că zborul … Continuă să citești Aripi din iubire
Nu suntem niciodată doar noi doi. Între noi sunt cuvintele, gesturile, privirile. NOI reprezintă suma a toate acestea dar și atenția cu care ne înconjurăm unul pe celălalt, este bucuria de a ne vedea, de a ne împărtăși bunul și frumosul, culoarea și sunetul chiar și lumina ce cade pe chipul celuilalt formând umbre dincolo de care este tot el sau ea doar că mai … Continuă să citești Ingrediente pentru noi
Un apus îmi pare a fi un licăr de speranță. Speranță că și mâine soarele va răsări, că poate mâine va fi mai bine sau mai frumos sau mai cald… Un apus e speranța într-un mâine mai apropiat de visul ce desparte cele doua zile. Un apus este un gând aflat între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi… La fel cum … Continuă să citești Să aduci binele în viața ta
Puranas, cel mai vechi text hindus, începe cu: „A fost odată în Varanasi…”. Legenda spune că Shiva — zeul suprem, precum Dumnezeu al nostru — după ce s-a căsătorit, pentru că nu exista o ceremonie de căsătorie, obiceiul era să-și ducă soția acasă. Doar că el nu avea o casă și atunci a construit pentru soția lui, orașul Varanasi. Varanasi orașul care e treaz din … Continuă să citești Orașul Varanasi
La ultima ședință de terapie am aflat ceva, o idee care poate să fie la fel de bine un nou concept care cred eu ar merita un studiu care să ajute la dezvoltarea ei. -Vorbeam cu fi-mea, nu mai știu exact cum am ajuns să ne imaginăm cum va fi evoluția omenirii influențată de IA și chatGBT și ea a zis că în 20 de … Continuă să citești Piramida lui Decebal
Pași către propriul suflet 