Curajul nu reprezintă absența fricii. Curajul înseamnă că am înțeles că există altceva cu mult mai important decât frica iar acel altceva mă ajută să transced ceea ce mă sperie pentru ca astfel să pot să fac ceea ce am de făcut.

Uneori, acest curaj îl datorăm întâlnirilor cu oameni care ne-au inspirat ori poate ne-au dat idei bune, ne-au încurajat pentru că au crezut în noi.

Eu cred că în povestea de viață a oricărui om există astfel de întâlniri care au marcat destinul acelui om, au venit să umple un gol și, câteodată, chiar să lase omul respectiv într-un preaplin dincolo de care mai nimic nu e posibil.

Sunt întâlnirile acelea care continuă să te hrănească, uneori pentru o viață sau cât ți-o mai fi rămas din viața aceea din simplul motiv că au creat un dinam în tine pe care amintirea acelei prezențe continuă să-l învârtă generând acea energie de care avem nevoie pentru a deveni curajoși.

Astfel, dinamul acesta devine „motorașul”  prin intermediul căruia mergi mai departe, te ajuta să ții ochii deschiși către lume, să o înțelegi pe ea, lumea, și îți dă energia necesară de a te raporta cât mai corect la oameni și la vremurile trăite.

Aceste întâlniri pot fi preț de o zi, o luna, un an sau doi sau cinci pentru ca după aceea, ele să te sălășluiască zeci de ani. Sau, habar nu avem dacă e așa, unii spun că te sălășluiesc zeci de vieți.

Cred că acest curaj de care tot vorbim vine din acel loc în care unele întâlniri au creat un dinam care este învârtit de fiecare dată când amintirile încep să ni se plimbe prin minte și prin suflet ajutându-ne astfel să aflăm curajul de a face, de a zice, de construi ce încă nu exista, de a crea punți între oameni, de a-i salva (uneori chiar de ei înșiși) și, în general, de a aduce bunul și frumosul în vremurile astea ușor strâmbe. 

Întâlnirile dintre noi, oamenii, sunt cele care ne dau forță și îndrăzneală, ne dezvoltă imaginația, ne ajută să transformăm imagini în obiecte, în gesturi, în cuvinte care astfel dau celorlalți puterea de a merge mai departe, de a crea mai mult, mai frumos și mai bun.

Fiecare întâlnire are potențialul de a construi dacă lăsăm ca partea cea mai bună din noi să se manifeste și așa va putea să se întâlească cu partea cea mai bună din celălalt care astfel va avea curajul de a-și înfrunta toți demonii care îl țin pe loc, care nu îl lasă să-și găsească curajul de a face ceea ce este menit să facă.

Poate că atât mai avem de învățat: să facem din fiecare întâlnire una care să creeze amintiri care să continuie să existe în celălalt și să-l ajute să treacă dincolo de orice frică care îl ține departe de ceea ce poate fi.