1492 – Columb descoperă partea asta de lume situată undeva în dreptul Americii Centrale unde a găsit câțiva nativi despre care nu se știe să fi fost precum populația inca sau mayașă dar, despre care se știe clar că spaniolii, văzându-i cum rulează frunze de tutun, le dau foc, trag fumul pe nas și îl dau afară pe gură, văzând toate astea au ajuns la concluzia că sigur au un foc în corp că altfel nu ar avea cum să scoată fum pe gură. La fel cum în momentul în care a văzut oameni pe 12 octombrie 1492, pe pământul respectiv, care acum îi spune Cuba, a fost convins că sunt indieni.

E ceva ce încă se întâmplă multor oameni care au nevoie să știe că au dreptate, au nevoie să știe că ceea ce au gândit este totuna cu ceea ce văd, cu ceea ce se întâmplă, încât se mint, comfabulează și spun și altora că așa e, precum ei au înțeles. (Pare familiar, nu-i așa? )

O să fie minunat atunci când vom reuși, cât mai mulți dintre noi, să admitem că nu înțelegem, să întrebăm tocmai pentru a înțelege și să tragem concluzii care au legătură cu realitatea. Așa nu o să mai trebuiască să facem distincții de genul „indieni cu pene” nu „indieni cu un punct roșu în frunte”.

În scurt timp spaniolii încep să aducă sclavi din Africa și China și astfel, ușor-ușor, din tot acest trio mix genetic și cultural se va forma poporul cubanez.

Cumva, totul e bine până în 1902 când americanii zic că ar fi și mai bine să facă ei un protectorat american care va dura până în 1956. Cam pe atunci a venit un argentinian, cel mai cunoscut fiind ca Che Guevara, care parcursese mai mult de 3000 de km pe motocicletă alături de prietenul său Alberto Granadao, din Argentina până în Mexic, unde l-a întâlnit pe Castro.

Legenda spune că atunci când s-au cunoscut au stat de vorba toată noaptea despre lucruri fundamentale cum ar fi libertate și revoluție culturală.

Așa începe revoluția de eliberare de sub „ptotectorat” care face din Che Guevara un adevărat erou național.

Lucrurile se precipită, e nevoit să se retraga pentru că era vânat de-a dreptul de către americani. Este prins în Bolivia alături de 30 de camarazi și este executat de către serviciile americane.

Se pare că ofițerul care ar fi trebuit să îl împuște nu a putut să o facă așa încât s-a dus la un soldat căruia i-a spus: „Azi va trebui să omori un om.”. Tot legenda spune că acel soldat a îndreptat pistolul către El Comandante, a întors capul ca să nu vadă și a tras.

Incontestabil, Che Guevara e un erou al Cubei căruia i-a fost construit un mausoleu unde, după foarte mulți ani, osemintele lui și ale camarazilor săi omorâți în acea zi, au fost depuse.

Pe unul dintre ei îl chema Moises dar va trebui să mă credeți pe cuvânt pentru că nu am avut voie să fac poze în mausoleu.

Tristețea acestei țări continuă cu celălalt „protectorat” al vechii uniuni sovietice care, după plecarea americanilor, le promite că va importa toată cantitatea de zahăr pe care sunt în stare să o producă. Ceea ce au și făcut. Cuba a forțat producția, economia se redresa, au tras tare și au produs mult până când a dispărut Marele Urs de pe harta geopolitică, cam după o zi pe alta, iar Cuba a rămas cu o mare cantitate de zahăr pe care, din cauza embargoului impus de americani, nu au mai avut cui să o vândă.

Și toată economia s-a dus în cap, și sărăcia s-a întins ca o plagă astfel încât azi, la cârciuma „mui grande” din Havana unde am prânzit, nu am avut hârtie igienică și săpun la baie.

Dar, după cum se poate vedea, Cuba este colorată și pe alocuri veselă dar și cu multe locuri în paragina și mulți cerșetori și mulți oameni triști.

Aaa, ce vreau sa vă mai spun este că atunci când fredonați Guantanamera să știți că a fost scris de un alt erou național, Jose Marti, cel care l-a inspirat pe Fidel să înceapă revoluția. La scris în provincia Guantanamo. Eu de două zile numa’ asta fredonez.

„Guantanamera, guajira guantanamera

Guantanamera, guajira Guantanamera.

I know about a fatal evil

Among the unspeakable shames:

The enslavement of human beings

Is the great shame of the world.”