Practic suntem o mare de clandestini chiar și cu acest facebook unde mulți au poze cu animale sau flori sau peisaje și „face” deloc și mai sunt cei care sunt ca Tanța și Costel de nici nu știi cu cine stai de vorbă și nu știi cum să i te adresezi; sau mai sunt cei cu poze făcute în penumbră de zici ca sunt comisaru’ Moldovan chiar dacă ei se vor 007.

Suntem clandestini și ne vindem bine — mai nou cu povești făcute de unul Chat care nu e Baker — și facem asta pentru că nu ne-am aflat pe noi și așa nu au cum să ne afle nici ceilalți.

Chiar și atunci când credem că ne-am dezvăluit unui om sau aici, pe facebook, tot în penumbră rămânem și așa ajungem să ne intersectăm unii cu alții ascunzând-ne unii de alții. Ferind de ochii lumii ceea ce credem că nu i-ar plăcea ei, lumii, să vadă sau poate ar oripila-o.

Mă rog, mai este și cealaltă categorie care își arată mușchii umflați de steroizi și efort, sâni umflați, buze supradimensionate și ghiarele alea care sunt amenințătoare în nici un caz estetice și toate acestea se întâmplă pentru că au înțeles (fiecare de pe unde a putut) că sexul făcut aiurea, cu oricine a bălit la decolteul tău sau și-a imaginat că cu buzele alea o să primească maxim de placere sau că mușchii aia supra dimensionați au darul de a te duce în nirvana. Că uite asa îmi aduc aminte de un banc din cretacic: el își încordează mușchii și zice „Ia uite, dinamită! Și aici dinamită.” La care ea îi spune da, da’ e fitilul cam scurt. (Sorry, n-am putut sau nu am vrut să mă abțin . ) Mă rog, și dacă nu e fitilul scurt dar habar nu ai ce să faci atunci când devii intim cu un alt om tot degeaba e totul.

Cred că unde m-a dus înșiruirea asta care e ca o asociere de idei făcută pe o canapea de psihanalist este că nu ne spune nimeni că sexul făcut aiurea-n tramvai, cu te miri cine și te miri pe unde este, de fapt, modul prin care evit intimitatea. Atenție, adevărată intimitate.

Că, dacă intimitatea pentru voi este să vă afle careva dezbrăcați și să faceți schimb de fluide atunci ați fost intimi cu fooaarte mulți oameni la nudiști și în metroul de Pipera în care transpiri și tu și ăla de care ești lipit și, iată, ai făcut schimb de fluide.

Chiar, când ați fost ultima dată intim cu un om căruia să-i spuneți ce ați simțit când nuș ce s-a întâmplat în viața voastră sau cum v-a făcut să vă simțiți nuș ce om sau ce dorințe și nevoi aveți? Că la nudiști e relativ ușor să te duci iar mulți dintre voi nici nu aveți încotro cu metroul de 8 dimi care merge spre mult lăudatul, mult umflatul de povești care să te facă să crezi că o să atingi nirvana lucrând 12 ore, pe bani puțini, pentru oameni pe care nu-i cunoști și pentru care nu contezi.

Și ăștia sunt aceeași steroizi, același silicon, numai ca sunt sociali, care supradimensioneaza o realitate de la care aștepți mare bucurie și dai peste un fitil mic, mic că atât au marile corporații care te mai pun să îi și aplauzi că ce mare bucurie îți face.

[Astea sunt niște gânduri strânse din mai multe terapii dar n-am avut vreme să le scriu. ]

PS: sper că la fel o să fie la fel de frumos oceanul și pe partea aia de lume unde plec cu Alina și iar o sa fim ca Chip și Dale în vacanță și ea o să facă iar photobomber fix în momentele în care cred că am surprins cel mai bun cadru așa că follow us că facem poze frumoase.