Singurul loc în care suntem prezenți cu adevărat, practic e ca și cum am locui acolo tot timpul (chiar și atunci când dormim) este mintea noastră.

De aceea, cu cât o ținem mai întunecată, lipsită de informații – fără soft-urile necesare, cum ar zice cei tineri – cu atât vom rătăci prin ea, ne va fi frică de conținutul ei și așa ajungem să ne fie frică de lume, de ceilalți, de vremuri. Practic, fără să ne înțelegem pe noi înșine, e ca și cum am umbla printr-o casă necunoscută și care mai este și în semiîntuneric.

Bunăoară, câți dintre noi suntem conștienți de potențialul agresiv din noi? Da, da, din oricare dintre noi.

Câți dintre noi, atunci când s-au enervat foarte tare, s-au lăsat cufundați în adâncurile lor cele mai negre, câți s-au lăsat să rătăcească în tenebrele propriilor minți, pe culoarele cele mai întunecate conștient fiind că, după orișicare colț, poate să apară un „monstru”?

Câți ne-am uitat în ochii acelui monstru și câți, de fapt, ne-am gândit că e posibil să devenim aidoma acelui monstru?

Nefiind conștienți de toate acestea (pentru că refuzăm, nu pentru că nu putem) nici nu suntem preocupați de cum am putea să ne luminăm propria minte, să ne dezvoltam propria conștiință pentru a putea domina întunericul.

Câți dintre noi ne-am gândit să ne înzestrăm mintea cu lucruri care să ne lumineze, să ne facă să fim buni, conștienți de propriile gânduri pentru ca astfel, ele, să nu se transforme în fapte ce nu sunt menite să aducă bine pe pământ?

Așa că, invitația mea este să te gândești că cea mai de preț casă pe care o ai este mintea ta iar sufletul tau este cel care o luminează.

Să înțelegi că nu ai cum, cu un suflet mic, sufocat de gânduri negre, de invidie, de ură, de gelozie, de trufie, de dorință de mărire și înavuțire peste măsura bunului simț să găsești calea spre lumină.

Sufletul tău, propria ta conștiință, nu va putea să aibă o voce suficient de puternică pe care să o auzi la fiecare pas, fix înainte de a avea un derapaj.

Șoapta aia care îți spune: „Hei, nu e bine să faci așa! Omul ăla o să sufere.” sau „Omul ăla va fi supărat o zi întreagă dacă te porți urât cu el” sau „Îți va fi foarte rău dacă vei consuma chestia aia (aici știți despre ce e vorba. Da, inclusiv de țigara, alcoolul sau drogul sau mâncarea pe care le duci acum la gură în timp ce citești.)

Luminați-vă mintea cu un suflet curat care să vă arate drumul chiar și în cele mai întunecoase momente ale vieții voastre.

Ceea ce creezi cu mintea ta — pe baza experiențelor tale, pe cât de mult te cunoști pe tine, lumea în care trăiești — este ca o „mobilă” de care te sprijini sau pe care te așezi ca să te odihnești. Gândurile care conțin amintirile frumoase, planurile constructive apărute din vise diurne în care ți-ai imaginat binele și frumosul, stau frumos așezate pe rafturile minții tale. La fel cum putem să avem locuri în care să depozităm uneltele cu care facem față vieții, cum ar fi răbdarea, calmul, atenția la detalii, gratitudine, speranța.

Și mai avem nevoie de ceva.

Ca pentru orice spațiu, curățenia este esențială.

Cum îl menținem curat?

Păi…

Țigări, drog, alcool, cola, junkfood, pornografie, jocuri de noroc, violență sunt lucruri cu care ați vrea să creșteți un copil? Ați lăsa un suflet tânăr să crească hrănindu-se cu toate „otrăvurile” astea?

Atunci, nu o mai face nici pentru tine.

Nu te-ai gândit niciodată așa? Ok. E un început bun să te vezi la fel de important ca orice alt om care îți este drag.

Curățenie în mintea și sufletul meu o fac și îndepărtând oamenii, organizațiile, informațiile care îmi fac rău, care mă tulbură, mă agită sau mă întristează.

La fel cum, în momentul în care fac curat, tendința este să pun o floare sau un obiect frumos, ceva care să aducă plus valoare prin frumusețea sa.

Așa că, iar vin și te întreb: ce poți îndepărta azi pentru ca astfel să faci curat în mintea ta?

Închide știrile, oprește-te din a mai asculta toți oamenii triști și anxioși (doar nu ești terapeut, nu? ), nu mai băga în seamă răutățile șefului (o avea și el bătături sau hemoroizi… ) și sună-ți un prieten care te amuză sau dă-i un mesaj drăgu’ (sau sexy ) partenerului/ei care să fie ca o invitație pentru diseară. Și așa, când veți ajunge acasă nu vorbiți despre toate câte au fost rele peste zi ci, vă bucurați că sunteți împreună, că aveți o căsuță în care să vă bucurați de intimitate și dacă mai mâncați și ceva bun și beți un pahar cu ceva, atunci chiar că ai reușit să aduci un pic de lumină în mintea ta.

Sufletul nostru este lumina care ne-a fost dată ca să nu orbecăim prin viața asta și să ne lovim la fiecare pas și la fiecare colț de te mir ce lucruri, oameni sau întâmplări.

Care e datoria noastră?

Să menținem acea lumină, să o lăsăm să devină bunătatea pe care o lăsăm să se manifeste prin bun simț, prin bunăvoința arătată celorlalți, cu grijă la efectul pe care îl au gesturile, cuvintele și comportamentele mele asupra lumii în care trăiesc.

Toți avem potențial rău în noi la fel cum, tot în noi, stă puterea de a nu face rău și din când în când de a face bine.

Spor la făcut bine vă doresc!