De câte ori ceva bun urmează să se întâmple, ceva rău încearcă să oprească asta. Așa se vede de la mine viața din locul ăsta în care m-a poziționat profesia mea. Tot timpul este cineva care, dacă nu pune piedică să cazi cu nasu-n țărână, măcar îți trage frână de mână.

Practic, este ceea ce poporul român crede cu obstinație și anume că, atunci când îți este bine sigur va urma ceva rău.

Poate că e doar mult bine dar și multe încercări ale răului de a strica binele ăsta.

Poate că e valabil și pentru poporul român ceea ce le spun unor pacienți de ai mei: „Tu ești un om bun care a făcut și lucruri mai puțin bune. Nu ești un om fundamental rău.”

Poate ar fi bine dacă am face o diagramă a vieții, cu ceva parametri, unde să putem vedea încercările răului și, deopotriva, să vedem cât de mult bine a fost, să ne aducem aminte cum ne-am simțit atunci când a fost bine și astfel să avem imaginea noastră de oameni învingători, de oameni deveniți un pic mai înțelepți în urma acelor experiențe.

Pentru mine, dacă e să cuantific în ceva înțelepciunea căpătată ar fi în faptul că nu mai alerg, că nu mă mai zbucium pentru orice lucru neînsemnat, că aleg să stau în liniște atunci când zgomotul devine prea mare. Iar în timpul astfel câștigat, pot să văd că cea mai pitică dintre orhidee a inflorit și îmi dau timp să pot să o observ, să îi zâmbesc, să o laud că e atât de hărnicuță, să-i fac o poză, două, trei și să vă spun și vouă că nu e dificil să învățăm să trăim ma