În loc de „mă abțin” putem să învățăm să spunem „aleg”.

Adică, prin conștientizarea a ceea ce e bun pentru mine, să aleg să nu fac sau, din contra, să fac ceea ce îmi aduce binele.

În loc de „mă lupt cu abstinența”, să aleg să nu mai fac rău corpului meu.

În loc de „mai stau că poate se îndreaptă /își îndreaptă comportamentul” să aleg să ies din relație pentru ca sufletul meu să trăiască și zile în care nu plânge.

În loc de „mă gândesc la ceea ce e mai rău ca să nu mă ia pe nepregătite” mai bine aleg să învăț să văd fiecare lucru bun din fiecare zi trăită în absența fricii ca ceva, nu știu ce, dar ceva rău se va întâmpla.

În loc să mă mint că lângă omul ăsta îmi este bine mai bine aleg să conștientizez că mi-e frică să fiu singur.

În loc să stau în modelele care s-au transmis din generație în generație mai bine aleg să aflu cum pot să fac să le schimb.

În loc să mă mint că mi-e bine așa, mai bine aleg să trăiesc făcând efortul de a (mă) schimba.

Și, în loc să mă duc și anul asta într-un loc în care nu-mi este bine, lângă oameni care nu fac nici cel mai mic efort să mă înțeleagă, oameni care nu au avut și, cel mai probabil, nu vor avea niciodată un cuvânt bun să-mi spună, să aleg să îmi răspund singur la „Cristos a înviat!” cu un „Adevărat a înviat!” care, ambele, vor fi mult mai oneste și mai din suflet spuse.