Trăim vremuri în care, cel mai probabil, mulți dintre noi s-au gândit măcar o dată cum ar fi dacă ar putea să salveze lumea de la autodistrugere. Cred… Habar nu am. Dar, mă gândesc, dacă mie mi-a trecut asta prin minte nu o dată, sigur s-au mai gândit și alții.

După ce îmi dau seama că nu am cum, în loc să renunț, m-am gândit că fiecare lucru făcut cu simț de răspundere, fiecare gest de bunăvoință, e menit să restaureze echilibrul în lume.

De fiecare dată când reușim să spunem o vorbă bună, să întindem o mână care să ajute un om să se ridice din suferința lui, pentru fiecare zâmbet pe care îl culegem din întâlnirea cu un alt om, toate acestea și celelalte care vă mai trec prin minte în timp ce citiți, toate fac din lumea asta un loc în care să putem trăi.

Degeaba așteptăm ca așa ziși lideri ai lumii să îndrepte direcția înspre care mergem că nu la ei este soluția. În nici într-un caz ei nu gândesc spre binele omenirii, al fiecărui om care încă respiră.

Așa că, să recapitulăm: bunăvoință, bine îndreptat spre semenii noștri și zâmbet.

Știți de unde îmi vine asta cu zâmbetul? De la o pacientă care, mică fiind, a experimentat ce înseamnă să fie alții răi cu ea. Și acum, tânără adultă, în serile în care îi e greu să adoarmă pentru că amintirile acelea sunt încă vii, își aduce aminte zâmbetul unui băiat și îl replică în mintea ei și așa adoarme numărând zâmbete.

Și, să nu uităm: „Viața este frumoasă dacă NOI o facem frumoasă.”

[Gânduri între două terapii de la Ligia Moise]

PS: tabloul din imagine este făcut și dăruit de Sonia.