Un apus îmi pare a fi un licăr de speranță. Speranță că și mâine soarele va răsări, că poate mâine va fi mai bine sau mai frumos sau mai cald…

Un apus e speranța într-un mâine mai apropiat de visul ce desparte cele doua zile.

Un apus este un gând aflat între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi… La fel cum apusul precede un alt noapte bună!

Așa că, adu-ți aminte cu ce gând te-ai culcat aseară? Realizezi că ți-a format starea de azi, nu?

Crezi că lumea e rea? Mă rog, unii dintre cei care o formează sunt. Chiar foarte răi, câțiva dintre ei. Te-ai culcat cu gândul la ei, la efectul lor asupra vieții tale sau chiar al lumii?

Nasol. Asta e starea pe care o trăiești azi. Cu suflet înfricoșat, lipsit de vlagă.

Ai avut grijă de tine (așa cum ai de fiecare om care îți e drag) și ți-ai oferit povești frumoase dintr-un film, o carte, un podcast, o discuție cu un om pe care îl admiri, care ți-e drag și nu ai avut rețineri să îi spui?

Bun! Așa va fi și starea ta de azi. Plină de frumosul și iubirea pe care tu le-ai sădit acolo.

Alegeți și pentru voi așa cum alegeți pentru oamenii care vă sunt dragi și aveți grijă ce lăsați să vină către voi; de la o discuție, un text citit, mâncarea, băutura și toate cele care devin parte integrantă din voi, să fie menite să vă aducă bine. Că, destul se străduie alții să ne înnegureze cerul vieții prin atâtea feluri de nici nu-ți vine să crezi că i-a dus mintea.

Hai, spor la adus bine în viața voastră și după aia, treceți și la alții!