Cred că ce mi-a oferit profesia asta a mea cel mai mult, mai pregnant, sunt adevărurile fiecărui om și a fiecărei povești care mi-a fost împărtășită.

Astfel, pentru mine, lumea a devenit mult mai fațetată, mai plină de nuanțe, unele la care nici nu mă puteam gândi pentru că, pur și simplu, nu știam că există.

Cred că așa ajungi la concluzia că un adevăr reprezintă felul în care un om a văzut, a înțeles în funcție de capacitatea sa de a înțelege dar și din felul în care a reușit să fixeze în memoria sa o întâmplare, o întâlnire, un om.

Și, după aceea, tot în funcție de câte a reușit să știe, va putea să nuanțeze felul în care adevărul lui s-a format în el.

Fiecare poveste este un adevăr știut doar de un om, povestit ca atare și înțeles de alt om după capacitatea aceluia de a cuprinde nuanțele auzite de la povestitor.

Unele adevăruri sunt colective dar dacă te vei duce în profunzime vei vedea că apar și adevărurile particulare care aparțin fiecărui om în parte.

Suntem diferiți nu pentru că ne despart multe lucruri ci pentru că avem capacități diferite de a percepe și de a internaliza realitatea. Sau realitățile? Hmmm…

Astea sunt doar gânduri de sâmbătă.