Spunem că ne simțim copleșiți de anii pe care i-am trăit fără să ținem cont că în „bagajul” acela greu care ne apasă și ades ne încurcă, există un spațiu în care ținem cunoașterea, experiențele, cărțile, picturile, cântările și simfoniile, declarațiile de iubire ori mâinile întinse către noi menite să ne redea încrederea în umanitate. Și, cel mai grav este că nu ținem cont și că fericirea este unul din motivele care ne-a ridat ochii și frunțile pe când ne încălzeam la căldură din ochii celor care ne iubeau. 

Ne-am învățat, unii dintre noi, doar să ne plângem de riduri fără să ne gândim că și râsul a contribuit la asta nu doar trecerea anilor. 

Și nu pot să nu mă întreb: după ce îmi șterg ridurile, prin cine știe ce metodă, cine îmi mai aduce aminte de toate câte au fost? După ce mi-a fost întinsă pielea cum o să mi se mai lățească gura în cel mai larg zâmbet în momentul în care sufletul îmi va râde? Cum o să știe omul din fața mea că mi-e sufletul plin de bucurie de toate câte se întâmplă între noi? Dacă mi-e chipul imobil cum am să mai pot construi punți de comunicare cu ceilalți?

Oricât am încerca să ne reconstruim fețele și trupurile, „bagajul” acela plin cu de toate îl vom avea cu noi, este parte din noi și structura noastră psihică este formată din toate câte au fost și s-au întâmplat. Fiecare dintre noi reprezintă o sumă a întâmplărilor pe care le-a trăit, le-a internalizat și care sunt reflectate pe chip. 

Și, dacă nu sunt împăcat cu ele și mi-e sufletul trist, negru cum spunea Buni a mea, degeaba am făcut cumva să dispară ridurile de pe față dacă mai mult îmi vine să plâng decât să râd. 

Hmm… Poate că psihoterapia este ca o cosmetică sufletului și, cu cât, vom avea grijă să ne îngrijim de suflet cum ne îngrijim de față cu atât lumina din suflet se va reflecta pe față și ne va fi drag să ne uităm la noi și să ne arătăm lumii. 

Nu ridurile feței sunt problema, dragilor, ci alea din suflet pe care ați crezut că nu le vede nimeni. E, ce să vezi, le vedeți voi aproape în fiecare zi și de acolo vi se sluțește și fața. 

Doar zic și eu că ar fi bine să începem din altă parte cu aceasta cosmetizare pentru că lumina din suflet ivită pe chip este cel mai tare fard. Și aș zice și afrodiziac. 😜

Hai, să ne dea Bunul gândul cel bun ca să putem lua cele mai bune decizii!