M-am tot ținut de prostii în loc să vă spun ce lucruri minunate am văzut zilele acestea. Nu că râsul nu ar fi bun dar, adevărul este că un festival de teatru înseamnă mult mai mult, înseamnă bucurie, frumusețe, veselia afișată de masca Thaliei din spatele căreia poate să-ți aducă, prin cuvinte, realitatea crudă, să ți-o așeze în fața ochilor și de acolo în propria conștiință.

Așa cum a fost spectacolul minunatului Tim Robbins, „Afrodita și eliberarea lumii”, un vodevil al carui text a reușit să găsească legături inimaginabile între pandemie, lockdown, zeii antici și politica agresivă din ultimii ani, lipsită de discernământ și de protecție socială. Un text incomod desfășurat într-un decor minimalist care aduce în prim-plan teatrul ca manifestare artistică, ca instrument prin care ne povestim viețile și care ne este agora unde ne putem da întâlnire.

De ce Afrodita? Pentru că doar zeița iubirii ne poate (re)aduce împreună și doar dacă ne vom lăsa sălășluiți de ea ne vom putea trăi viețile împreună și în iubire.

Sper să găsesc cumva acest text care mi-ar plăcea tare mult să-l citesc mai ales pentru monologul zeiței aztece, Coatlicue, extraordinar interpretat de Yahaira Quiroz.

Și mi-ar mai plăcea să găsesc poezia recitată de Tim Robbins în spectacolul de deschidere al corului Madrigal care este despre prietenie și despre care Dorian mi-a mărturisit că i-a adus lacrimi în ochi. Nu am fost acolo dar i-am simțit emoția lui Dorian chiar și după câteva ore de la vizionare.

Și, dacă în prima zi, acest spectacol m-a băgat într-un malaxor al lucrurilor și cuvintelor despre nu vorbim dar care, spuse toate o dată te strivesc, a venit și ziua de ieri când am văzut spectacolul de teatru „Scandal în culise” în regia lui Andrei și a Andreei Grosu, o comedie spumoasă, dinamica și plină de neprevăzut care este despre punerea în scenă a unei comedii numită „Jos textila” în care actorii nu prea știu replicile, nu se sincronizează și toate astea cu o seara înainte de premieră. Când zic plină de neprevăzut mă refer la faptul că, la un moment dat, scena este ranversată și în fața noastră, a publicului, este adus spatele scenei, culisele la care noi nu avem acces și despre care nu știm mai nimic. Habar nu avem de dinamica relațiilor pe care actorii o au dincolo de luminile rampei, nu știm ce fel de relații se leagă între ei, acolo, în culise, și cum pot toate acestea să influențeze dinamica spectacolului pe care noi îl vedem.

Doamne, cât am râs de multitudinea de situații și, în același timp, cât de mult mi-a plăcut să-mi trăiesc încântarea și uimirea față de imaginația autorului prin care ne-a dezvăluit o altă lume, reală și atât de necunoscută nouă, cea din culisele unui spectacol de teatru.

Toți actorii, fără excepție, au făcut niște roluri absolut minunate care ne-au ținut în râs și admirație preț de mai bine de două ore.

Așa că, azi vă pun două fotografii din fiecare spectacol, luate de pe site-ul #FITS și, de-o fi, mai pe seară, pun și un selfie.

Ofelia Popii în „Scandal în culise”. Ce surpriză să o regăsesc într-un rol de comedie atât de spumos.