Nu mai așteptați rezultate spectaculoase, transformări și schimbări survenite peste noapte pe care vi le promit unii sau alții. Nu mai credeți toate prostiile și toate cifrele mari și umflate pe care vi le spun unii ca să vă atragă și să vă „vândă” un panaceu.

Nu există așa ceva. Nu e posibil ca, ceva ce trenează de ani sau zeci de ani, să se vindece spectaculos în urma întâlnirii cu un om. Isus s-a pogorât o singură dată și, oricum, cei mai mulți dintre noi n-am înțeles mai nimic în urma venirii lui.

Mai ales atunci când vorbim despre comportamente, cutume și obiceiuri pe care le-am învățat de la cei care ne-a crescut și asta înseamnă zeci de ani pentru că majoritatea dintre noi stăm în casa (și) cu familia în care ne-am născut primii 18-20 de ani. De aceea, oricât de maestru este vindecătorul și harnic pacientul, 😀 schimbarea acelor lucruri făcute timp de zeci de ani nu poate interveni instant.

Am văzut pe pagina unei doamne care e psiholog, este atestată de colegiul psihologilor ca fiind psihoterapeut, că a „vindecat” (eu am pus ghilimele, ea nu 😦 ) peste 26.000 de cazuri de atac de panică. Așa s-a exprimat dânsa. Și dacă ar fi putut să le fie de folos tuturor acelor oameni dintr-o singură întâlnire și tot ar fi avut nevoie de 15 de ani de muncă neîntreruptă și, ar mai fi fost necesar, ca acea vindecare să fi survenit dintr-o singură întâlnire ceea ce, în opinia mea este imposibil.

În foarte multe dintre cazuri, trec un an, doi sau mai mulți până când oamenii care fac terapie devin conștienți de schimbare, de binele care începe să se instaleze, să fie echilibrați, să poată să se întrebe pe sine înainte de a se angaja într-un proiect dacă vor sau pot ca astfel să poată să spună nu atunci când e cazul. Trece ceva timp până învață să ia o pauză înainte de a fi epuizați ceea ce, în general, înseamnă că încep să aibă mult mai multă grijă de ei.

De multe ori intuiesc că va fi nevoie de ani înainte să fi aflat toată povestea unui om, înainte să pot să cuprind toată grozăvia trăită de ea (sau el), înainte ca omul respectiv să devină conștient de cât de multă poveste are în minte și în suflet. Câți oamenii, câte trăiri, câte amprente poartă cu sine prin lumea asta mare.

La fiecare început de drum îmi dozez răbdarea pentru ca astfel să pot să fiu atentă la poveștile banale: m-a înșelat, m-a părăsit, șeful este nedrept, traficul este infernal, nu am bani, nu am succes, am obosit dar nu mă pot opri.

Și nu pot să îi spun din prima că reacția de azi la ceea ce s-a întâmplat și care este disproporționată, se datorează unor lucruri cine știe când întâmplate și care au lăsat niște „soft”-uri care azi îl încurcă rău și îi determină reacții care de multe ori sunt de neînțeles.

Fiți atenți ce alegeri faceți, nu vă mai uitați în direcția din care vine „gălăgia” cea mai mare, nu credeți doar poveștile spectaculoase și mai ales nu vă mai grăbiți să aveți rezultate instant. Mai ales în psihoterapie. Din simplul motiv că nimeni nu poate spune că într-o joi pe la 11:00 m-am schimbat și am început să trăiesc altfel, am ajuns să mă raportez altfel la oameni și la viață, practic, am reușit să nu mai uit de mine.

Hei, dar nici nu vă descurajați! Oricum, cu fiecare întâlnire pe care o ai cu tineîn cabinetul de psihoterapie (da, da cu tine te întâlnești acolo nu cu mine. Eu doar asist la această întâlnire și ghidez dialogul), viața ta devine un strop mai bună. Cu fiecare întâlnire. Crede-mă, că doar sunt psiholog! 😉