S-o fi-învârtit planeta mai rapid
Sau noi n-am mai ținut pasu’ cu ea
Și ne chinuim să ne menținem
Echilibrul ca un matroz
Abia coborât de pe corabie?
S-o fi accelerat timpul asta în trecerea lui
De nu se mai scurge lin ca un râu la șes?
Aproape că e precum un râu
Ce vine din munte cu forța dată de cădere.
Oare s-au modificat toate,
Accelerație, gravitație, agitație,
De-am ajuns toți amestecați și terciuiți?
Am ajuns masă amorfă
Numai bună de pus în forma
Care să placă doar celor care, vremelnic,
Conduc lumea asta?
Poate că și pe ei i-a luat amețeala
Pentru că nu erau pregătiți
Să facă față înălțimilor atinse.

Dacă în învârteala ei, planeta,
Ne-a amestecat,
Ne-a contopit,
Ne-a făcut una,
Poate îi anunță cineva și pe vremelnicii
Că aceeași inimă au și ei
Și același suflet
Doar că au uitat
Să le folosească,
Au uitat să le lase
Să le fie ghizi buni.
Că d-aia cred că ne amestecă istoria așa
Doar, doar or să înțeleagă altceva decât au înțeles până acum.

[Într-o oglinda rotundă se vedea o scară-n spirală, în Abația Melk. 😀 ]