Ăla din față e „Ieri”, ăsta din spate, pe balustradă, e „Azi”.

Iar Azi nu e obligatoriu să îl urmeze pe Ieri. Adică Azi ar trebui să-și înfrângă dorința de a-l urma pe Ieri doar așa pentru că are falsa impresie că obișnuința e de preferat în locul asumării unor posibile greșeli dar și a unor surprize pe care o cale nouă ne-o poate aduce.

Ieri a zburat, oameni buni. Orice lamentație legată de ceea ce a fost nu face altceva decât să ne țină pe loc sau să ne condamne la o repetiție „…pentru că oricum nu poate să fie mai bine”.

Adevărul este că habar nu avem ce-o să ne aducă azi dar asta nu ne împiedică să facem planuri, să ne stabilim un azimut spre care să ne îndreptăm pentru ca astfel să nu mai ajungem unde Ieri ne-a purtat.

Trebuie să știu unde vreau să ajung pentru ca altfel, ne spunea Seneca, nici un vânt nu ne va fi favorabil. Iar asta ne va determina să alegem tot calea urmată ieri.

Vrei să ai o altă viață? Atunci nu mai călca pe urmele de ieri așteptând ca alții să se schimbe, ca alții să ia decizii pentru tine, ca toată lumea să facă altceva mai puțin tu care ai vrea să mergi tot pe drumul de ieri dar unde, eventual, să găsești alte lucruri, alți oameni și unde să se întâmple toate câte ți le-ai dori și care ar fi posibile dacă ai renunța la frica de schimbare.

Și, acum pe bune, ce schimbare mare ai de făcut? Că doar nu plecăm toți în jungla amazoniană sau pe Everest sau nu ne apucăm să alergăm maratoane în deșert. Ăia-s oameni cărora le-a trebuit un imens curaj (și cine mai știe câte altele?), nu noi, cei care cochetăm cu gândul de a ne schimba job-ul, casa sau partenerul de viață.

Hai, grow up pe fastforward că acum se schimbă Azi în Ultima și noi n-am zburat cum ne-ar fi plăcut să o facem.

Spor și zbor vă doresc!