Sunt un gunoier de sentimente modern

care le reciclează.

Le reinventează,

se dă după ele și le ademenește.

Le întoarce pe toate părțile și le creează laturi neștiute.

Și, cu lumina din sufletul meu,

Alături de lumina din sufletul omului din fața mea,

Le dau alt înțeles.

Care le dovedește

A fi mult mai digerabile,

Mult mai integrabile în povestea lui,

A omului din fața mea.

Și mult mai integrabile în povestea universală

A acestei lumi.

Lume ce ne este cuib.

Și vatră

În care ne coacem, deopotrivă,

Pâinile cu care ne hrănim.

Dar și vasele în care ne punem vinul

Făcut cu sârg în toamnele târzii.

Sunt doar un om care

Te poate învăța cum să-ți reciclezi

Sentimentele,

Trăirile,

Nevoile

Și dorințele mai vechi sau mai noi.

Sunt o femeie atentă la felul în care ne prinde viața în malaxorul ei.

Și care, cu mâna pe suflet,

Îți spune că malaxorul ăla are spirala

Făcută din aripi de înger.

Și asta înseamnă că,

Atunci când suntem suficient de atenți,

Vom simți cum fiecare mișcare,

Fiecare întorsătură de situație,

Fiecare schimbare de sens

S-a produs în urma unei atingeri

De aripă de înger.

Sunt doar un reciclator a ceea ce atingerea unei aripi de înger creează în viața unui om.

Care om, pentru o mai bună înțelegere,

Vine și se așază pe canapeaua mea,

Unul după altul.

Pentru ca, după aceea,

Să poată să stea

Unul lângă altul.

Sunt doar un reciclator.

De fapt, cred că doar sunt.