O viață nouă, vă rog!


Pretindem că suntem fericiți, pretindem că ceea ce ar putea să pară tristețe este doar o umbră, că zona de confort în care ne învârtim înghesuit și meschin fără posibilitate de evoluție ar fi ceea ce ne dorim. Chiar dacă evităm să ne uităm atent la faptul că binele nu există acolo. Este doar o zonă în care toate lucrurile sunt familiare iar simplul faptul de a le recunoaște, ne dă sentimentul că ne este bine.

Realist vorbind, binele absentează de atât de mult timp încât nici nu ne mai deranjează. Absența aceasta ne-a creat falsa impresie că așa este, că așa trebuie să fie dacă altfel nu este, ajungând astfel să reprimăm în noi orice dorință care să ne ajute să ieșim din cercul acesta vicios.

Si trec zile, luni poate chiar ani în care căldurica oferită de ceea ce numim „zona de confort” ne determină să uităm să mai cerem sau să luptăm sau să plecăm în căutarea binelui. Singurul lucru pe care îl putem face acolo, în situația aceea călâie, este să pretindem că ne este bine, să purtăm masca fericirii în speranța că atunci când ne vom uita în oglindă nu o să ne doară atât de tare.

Nu, nu sunt tristă. Doar că întâlnesc aproximativ în fiecare zi – atât în context social dar mai ales în context profesional – cel puțin o persoană căreia îi poți sesiza cu ușurință „masca fericirii” pe chip și chestia asta pur și simplu mă înfioară, mi se strânge carnea pe mine când o văd pentru că știu cât pustiu este în spatele ei. Știu cât de searbădă este acea viață și, în același timp, știu cât potențial pentru o viață mai bună există. Toate în același spațiu. Și depinde doar de omul respectiv să înceapă să aleagă ceea ce este bun pentru el, ceea ce îi poate face sufletul să tresalte de bucurie. În fiecare zi măcar un lucru simplu, mic dar care va conta.

De ce am vorbit la plural, incluzându-mă astfel și pe mine? Pentru că am fost „acolo”, am ieșit și mi-e drag de mine fără masca aceasta care mă ținea departe de mine dar și de ceilalți oameni.

De ce vă spun asta? Pentru a vă răspunde la o întrebare pe care nu mi-ați adresat-o. 😀 Și pentru a vă confirma că se poate. Cel mai bine cu ajutor din partea altui om care chiar se pricepe și conștienți de faptul că multe dintre evenimentele sau oamenii care v-au făcut să vă așezați în spatele acele măști cu siguranță nu mai există în viața voastră. Iar asta înseamnă că sunteți în siguranță, acum, să vă îndepărtați acea mască și să începeți să trăiți în absența ei.

Și mai am un motiv pentru care am vrut să vă spun toate acestea: dincolo de zona de confort cu adevarat începe magia. Magia vieții trăite plenar, cu zâmbet autentic pe chip, cu multă lumină și încredere în forțele proprii și în propriul destin.

E un fel de:

-O viață nouă, vă rog!

-Și de rest?

-Și de rest, caramele. 😀

Photo by Matheus Bertelli on Pexels.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.