Dincolo de deșert

Cine o fi „inventat” sărutul? Adică, cine s-o fi gândit prima dată să își manifeste sentimentele prin gestul acesta de a-și lăsa buzele să se apropie de pielea unui alt om, de gura lui pe care să vrea să o cuprindă, gustând astfel din celălalt?

Cum om fi ajuns noi, ca oameni, ca din toate gesturile de apropiere pe care le puteam face să alegem această împreunare a buzelor, acel joc erotic al limbii care explorează, mângâie, invită la modul cel mai intim buzele și limba celuilalt să se lase iubite și în același timp să dăruiască iubire?

Am auzit nu o dată și nu un singur om spunând că sărutul este mult mai intim decât un act sexual. Că de fapt, sărutul precede ceea ce numim generic „a face dragoste”. Sărutându-l pe celălalt creem premisele acelei împreunări de trupuri care s-au căutat și acum se bucură de aflarea celuilalt.

Oare câte alte încercări am făcut noi, oamenii, până când am decis că acea atingere, aflarea intimă a celuilalt prin intermediul buzelor exprimă cel mai bine ceea ce sufletul nostru simte? Cum om fi ajuns ca ceea ce simțeam pe dinlăuntrul nostru să lăsăm să se manifeste în plan concret sub forma acestei atingeri?

Poate buzele ne spun despre celălalt ceea ce nu știm și, de multe ori, nici măcar nu ne-am imaginat că putem trăi. Poate că felul în care ne simțim atunci când ne sărutăm ne dă informația că alături de acel om putem să trăim lucruri frumoase. Poate că e la fel ca la feromoni care ne dau informații despre ADN-ul celuilalt cum că ar fi foarte apropiat de al nostru și astfel sporesc șansele de a face împreună pui vii și viabili pentru ca astfel să putem duce specia mai departe. Poate că și sărutul crează bazele unei apropieri a sufletelor care astfel pot începe să se afle unul pe celălalt.

Cred că sărutul este cel care ne dă informații despre cum e omul acela. E unul repezit care vrea totul dintr-o dată? Ori este o persoană care vrea să trăiască pe îndelete, să amușine, să guste pentru ca astfel să prelungească bucuria întâlniri? Poate celălalt să intre în acest dans în care suntem atenți la ceea ce face omul de lângă tine dar și la reacțiile pe care le are în funcție de ceea ce noi facem? Sau este unul centrat doar pe ceea ce simte și este preocupat doar de propria plăcere?

Poate că sărutul este cel care ne învață mai întâi de toate cum e să îl „simțim” pe celălalt pentru ca astfel să începem să ne înțelegem unul pe celălalt, să învățăm să fim atenți unul la reacțiile celuilalt și așa să ajungem să înțelegem care sunt lucrurile pe care le putem face pentru ca celuilalt să îi fie bine. Pentru că tot făcând acele lucruri avem șansa să ajungem să îl facem să se simtă și iubit.

*

Habar nu am cine și cum sau când a fost inventat sărutul dar, dacă ar fi după mine, i-aș aduce ofrandă pentru moștenirea ce ne-a lăsat. M-aș închina lui ca unui zeu al iubirii împărtășite. Pentru că sărutul la fel ca îmbrățișarea pun împreună doi oameni care astfel primesc și dăruiesc în același timp.

Poate sărutul este primul pas către o iubire împărtășită.

Eu cred că asta face sărutul și îmbrățișarea atât de speciale, faptul că nu e loc decât pentru doi, că bucuria aia o poți afla dar și împărtăși doar în doi.

*

Există oameni pentru care acel sărut poate fi ca o ploaie ce cade în deșert și care, la fel ca în cazul deșertului, poate să facă minuni. Poate ajuta la renașterea unui suflet care, la un moment dat, s-a lăsat pustiit de temeri, la un moment dat a lăsat ca absența oricărei intimități să-i usuce orice dorință de apropiere. Ca într-un cerc vicios menținut și învârtit mai departe de frică, de preconcepții, de limitări ori de cine știe ce, Dumnezeu, altceva.

Așa că ce trebuie să facem este să credem că acea primă apariție e real și toată forța ce o poate da acest intim gest al buzelor să o folosim ca să putem fugii cât mai departe de frica ce ne transformase într-un deșert.

Făcând acel mic gest de a aduce aproape două perechi de buze avem șansa să încetăm să ne mai hrănim frica de apropiere pentru ca astfel să putem să (re)începem să ne trăim viața scăldați fiind de promisiunea unei iubiri. Iubire ce poate începe cu un sărut. Și care poate continua tot cu el, care poate contribui substanțial ca o relație de iubire să dăinuie frumos.

Ce avem de făcut este să alegem să menținem în viața noastră gestul acesta despre care habar nu avem cine l-o fi inventat dar de care cei mai mulți dintre noi ne bucurăm și ne lăsăm purtați de el dincolo de deșerturile sufletelor noastre.

Fotografie de The Lazy Artist Gallery pe Pexels.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.