Nu suntem niciodată doar noi doi, două ființe. Intre noi sunt cuvintele, gesturile, privirile. NOI, de fapt, reprezintă suma a toate acestea dar și atenția cu care ne înconjurăm unul pe celălalt, este bucuria de a ne vedea, de a ne împărtăși bunul și frumosul, culoarea și sunetul chiar și lumina ce cade pe chipul celuilalt formând umbre dincolo de care este tot el sau ea doar că e… mai puțin aflat.

Noi, fie ca vorbim de DOI sau de TOȚI, este acel ceva pe care îl construim în fiecare zi, la care mai adăugăm experiența de ieri ce înglobează privirea dar și zgomotul de fundal, atingerea precum și vorbele plimbate între noi, vorbe care pot fi lianți mai lungi ce ne țin la distanță sau trainici și scurți meniți să ne țină împreună. Da, ele vorbele pot face din NOI ceva consistent în care să ne încredem că și mâine va fi. Așa cum avem nevoie să credem că și mâine vom vedea soarele. Pentru că acel soare, simțit ieri pe piele, mi-a dat posibilitatea ca azi să mai fiu, iar culorile ce mi le-a dăruit la apus m-au făcut să mă gândesc cu speranță la ce va fi mâine.

Nu mai ziceți NOI fără să țineți cont de toate astea pentru că e ca și cum ați goli de conținut paharul pe care îl duceți la gură ca după aceea să vă plângeți că în viața asta sunteți însetați și nu aveți cum să vă ostoiți dorul de ea, de această viață trăită într-un creuzet în care fiecare dintre noi reprezintă ingredientul care dă savoare sau care strică mare parte din mix-ul acesta. De aceea trebuie să aleg să fiu acea fărâmă bună și hrănitoare lângă care celorlalte ingrediente să le fie potențate savorile ca împreună să fim un NOI hrănitor și dătător de viață.

Așa încât, îndemnul meu de azi este: aveți grijă ce ingrediente puneți în NOI ca să nu devină hrana care otrăvește.